Ingenioasele invenţii ale deţinuţilor

Indiferent de contextul în care s-ar consuma acest fapt, condamnarea la închisoare nu poate fi un episod facil în viaţa unui om. De aceea, deţinuţii încearcă să se adapteze, pe cât posibil, la un mod de viaţă lipsit de confortul tipic vieţii în libertate. Şi, cum nevoia îl învaţă pe om, este deja de notorietate inventivitatea adesea surprinzătoare a celor aflaţi în spatele gratiilor: spre exemplu, ambalajul gol al unui tub de pastă de dinţi sau băţul unei acadele consumate, lucruri de care oricine s-ar descotorosi pe loc, devin „instrumente” valoroase în puşcarie. Cele mai multe asemenea elemente sunt considerate de gardieni materiale de contrabandă şi confiscate pe loc, dacă sunt descoperite. Totuşi, asta nu îi împiedică pe condamnaţi să recicleze şi să refolosească materialele disponibile pentru a crea, iar şi iar, obiecte surprinzătoare.


Maşinării şi aparate electronice
Unele închisori de minima securitate din lume le permit deţinuţilor să folosească plite electrice în celule. Totuşi, majoritatea instituţiilor de acest fel interzic asemenea posesiuni, lucru care nu îi împiedică însă pe prizonieri să născocească ingenioase dispozitive improvizate, cu ajutorul cărora să îşi gătească singuri mâncarea. De exemplu, grătarul din imaginea alăturată este invenţia unui condamnat german, care a avut la îndemână un încălzitor stricat, folie de aluminiu şi nişte fire electrice.





De asemenea, fie că menirea i-a fost aceea de a contribui la realizarea unor obiecte artistice, unelte, sau arme - ceea ce rămâne un mister - micul strung din cea de-a doua imagine reprezintă un exemplu perfect al felulul în care deţinuţii folosesc elementele din jurul lor pentru a construi maşinării ingenioase. Câteva bucăţi de plastic rupt, nişte baterii, fire electrice, bandă magnetică şi cauciuc au fost de ajuns pentru că un condamnat să construiască un adevărat dispozitiv.




















Cum alcoolul nu este permis în închisori, prizonierii din toate vremurile au încercat să-şi prepare licori bahice combinând cele mai neaşteptate substanţe. Totuşi, pentru ca reacţiile chimice corespunzătoare să aibă rezultatele aşteptate, sunt aproape întotdeauna necesare temperaturi ridicate. De aceea, un instrument esenţial din arsenalul oricărui condamnat "respectabil" este un fierbător submersibil, asemenea celui din imagine: lame de ras şi un cablu electric pot fi de ajuns pentru a fabrica o asemenea ustensilă. Nimeni nu pretinde, fireşte, că întrebuinţarea sa ar fi şi sigură.

Prizonierii, îndeosebi aceia care au marfă de contrabandă pe care trebuie să o ascundă, stau permanent de veghe pentru a "mirosi" din timp operaţiunile de percheziţie a celulelor. Şi se pot pregăti cu o mai mare eficienţă pentru asemenea cercetări dacă au un echipament precum microfonul şi staţia de recepţie din imaginea alăturată. Presupunând că un deţinut are, cumva, posibilitatea de a îl strecura în camera gardienilor, acest mic transmiţător îi va permite prizonierului să asculte tot ceea ce se discută pe domeniul paznicilor. Construit din componente de radio-casetofon, micul aparat poate fi folosit şi pentru transmiterea mesajelor între celule, în cazul în care în celula destinatară se află un receptor asemenea celui ilustrat în imagine.

Tatuajele şi detenţia merg mână în mână şi, virtual, probabil că nu există condamant cu ani mulţi de ispăşit care să fi ocolit această formă de însemnare. Cum este o practică reprezentativă pentru închisori, aplicarea tatuajelor se realizează într-o varietate de moduri: unii prizonieri folosesc lame de ras pentru a zgâria şi secţiona pielea înainte să o frece cu cerneală; alţii utilizează o agrafă de hârtii sau un ac pentru a introduce cerneala, în timp ce unii găsesc mijloace de a improviză un pistol pentru tatuare. Tot ce trebuie este o sursă de alimentare (baterii), un ac de cusut sau alt obiect subţire şi ascuţit şi câteva alte elemente pentru a le asambla.